Este titlul unei carti, o carte compozita despre muzica si muzicieni. Scurt si cuprinzator, ca sa te lasi in voia feluritelor meditatii, glose, paranteze, amintiri, divagatii si tot ce ar vrea sa adauge fiecare dintre noi. Dupa chipul si asemanarea lui, dar si ce i-a fost dat fiecaruia. Irina Hasnas si Corina Radoi aduna sub acest titlu „interviuri, confesiuni, evocari“, asa cum este si subintitulat volumul ce a aparut sub auspiciile Institutului Cultural Roman in 2007.
Ne-am oprit asupra acestei noi aparitii pentru a readuce in atentia opiniei publice situatia, ca sa nu spunem „starea“, cartii muzicale. „Stare“ care are deja o incarcatura negativa, caci si atunci cind se precizeaza ca este buna, tot la lucruri rele ne merge gindul, fie ca este vorba de vreme, drumuri, insamintari sau de starea pacientului. Nu intram in alte paranteze analitice ca sa nu ajungem cine stie unde, pina nu ar mai fi vorba despre muzica si cartile din jurul ei. Exista cindva, exista si astazi, o anume Editura Muzicala.
Cum, necum, a inzestrat onor publicul cititor din Romania – am avut surpriza sa aflam de la o distinsa personalitate a culturii romane cum ca analfabetismul ar fi disparut din Romania in anii comunismului, ceea a fost o mare surpriza pentru unul ca noi, care a facut armata alaturi de 400 (din 900 de soldati) nestiutori de carte; asa cum unul dintre cele mai fascinante „manuscrise“ romanesti pe care le-am vazut vreodata a fost un stat de plata cu angajatele-angajatii de la Intreprinderea de Salubritate Bucuresti, prin ’68-’70, unde, pe rubrici intregi, in locul semnaturii apareau frumoase si incredibile amprente ale degetului mare – cu numeroase volume, dintre cele mai diverse, dedicate muzicii, muzicienilor de toate felurile, de la monografii si studii teoretice pina la dictionare, enciclopedii, memorii si amintiri ale unor mari muzicieni, romani s
