Filarmonica a oferit, zilele trecute, un excelent program „american“, foarte bine gindit, pornind de la Rodeo de Copland (partitura donata de catre Ambasada SUA la Bucuresti), trecind prin postromanticul Concert nr. 2 pentru pian si orchestra de MacDowell, pentru ca in final sa ascultam cu reala placere Simfonia nr. 9 Din Lumea Noua de Dvorak, sub bagheta dirijorului Murry Sidlin, aflat pentru prima oara sub cupola Ateneului, dar extrem de legat de tot ce inseamna Romania. Sidlin a studiat cu Sergiu Celibidache, la Siena, si a fost asistentul lui Sergiu Comissiona, la Orchestra din Baltimore, raminind pina in ultima clipa un apropiat al maestrului caruia, de altfel, i-a dedicat prima sa aparitie pe acel podium atit de drag mentorului sau.
Am avut parte de o seara agreabila, cu muzica interpretata de orchestra conform cerintelor dirijorale, un pianist cu o mecanica performanta, un tuseu frumos, sensibilitate si anvergura, frazare si constructie logica si percutanta expresiva – Thomas Pandolfi, invitat de asemenea din SUA –, solist pe care l-as reasculta cu placere intr-o partitura din marea literatura universala de gen.
Intimplarea a facut ca sfirsitul saptaminii sa stea sub semnul comemorarilor, pentru ca simbata seara Opera Nationala a omagiat o mare balerina – Irinel Liciu –, rafinata artista, care pe 22 februarie ar fi implinit 80 de ani, dar in mai 2002 a hotarit sa-si urmeze sotul – poetul Stefan Augustin Doinas – intr-o alta lume, mai buna, departe de tristetile si revoltele vietii pamintene de care, de altfel, se indepartase inca din 1969, cind s-a retras brusc, parasind scena si orice relatie in plan artistic, tocmai ca reactie radicala in fata unei decizii „tovarasesti“ a epocii.
Am revazut-o, pentru ultima oara in sala Operei, cu ocazia aniversarii partenerului sau de scena, Gabriel Popescu, balerin alaturi de care, timp de
