In majoritatea cazurilor, marile proiecte de infrastructura au avut intarzieri pe care autoritatile au incercat sa le acopere prin diferite motive - ori n-a fost vremea favorabila, ori nu au fost finalizate exproprierile.
Principalul motiv de intarziere a fost criteriul de selectie a castigatorului unei licitatii dupa cel mai mic pret, iar favorizarea preturilor de dumping a condus la esec dupa esec. Spre comparatie, in SUA, proiectarea este o competitie intelectuala, a solutiilor. Cel mai important criteriu pentru castigarea unei licitatii este sa se prezinte solutia optima, onorariul de executie fiind subiectul unor negocieri ulterioare, potrivit proiectantilor mari de pe piata locala.
Astfel, in cazul unui proiect de infrastructura realizat cu cele mai ieftine solutii, costurile ulterioare de reabilitare au depasit chiar si cea mai scumpa oferta refuzata la licitatie. Un exemplu este autostrada Bucuresti-Constanta, unde la doi-trei ani dupa ce au fost livrate primele tronsoane, au aparut primele gauri si crapaturi provocate de cantitatea mare de zapada.
In urmatorii ani Ministerul Transporturilor intentioneaza sa scoata spre concesionare autostrazi care cumuleaza peste 1.400 de kilometri, cu o valoare initiala estimata de circa 4,7 miliarde de euro, mai mult decat bugetul total anual al ministerului. Insa acest proces ar putea sa fie intarziat, avand in vedere ca 2008 este un an electoral si prioritatile se pot schimba de la o zi la alta.
Lipsa proiectelor mari de infrastructura a transformat sectorul rezidential in principalul motor de crestere al pietei constructiilor. Dar efectele nu au intarziat sa apara, mai ales in zone precum Pipera in care majoritatea locuintelor nu sunt legate la o retea de gaze sau de alimentare cu apa. Practic, in prezent doar 50% dintre romani au acces la apa potabila, in timp ce 60% din apele uzate s-au de