- Diverse - nr. 22 / 1 Februarie, 2008 Turtureaua salbatica, blanda si naiva, ne delecteaza adesea fredonand o vina ce si-o atribuie, preluata din viata sociala. Grijulie, indata ce padurea infrunzeste, isi cauta loc pentru cuib. Nu chiar la marginea padurii, dar nici in adancul ei. Cauta, totusi, un loc cat mai umbros, ascuns de privirea rapitoarelor. Prefera crengi intarziate, aproape de tulpina copacilor, sau a altor arbori, crengi care sa nu fie clatinate de vant, pentru ca, dintr-un cuib plat, cum stie ea sa si-l faca, ouale pot sa cada. N-a invatat de la cotofene cum sa si-l ingradeasca, pentru a-si pune ouale si puii la adapost. Cand incepe sa cante, la distanta nu prea mare de cuib, e semn ca a depus deja primul ou si incearca sa abata primejduirea cuibului. Singur, cucul nu poate fi pacalit. El se strecoara fara prea mult zgomot si, in absenta turturelei, isi plaseaza cel putin un ou. Apoi isi incepe si el cantatul, contribuind la securizarea zonei. Taranii asociaza cantatul cucului cu inceperea slaninii puse la afumat, de fapt, cu inceperea muncii la camp, unde, in afara de paine, o bucata de slanina si ceapa, oamenii arareori isi mai duc si altceva. Despre trufia cucului n-au auzit decat cei care au umblat la scoala. In ignoranta sau in marinimia ei, turtureaua cloceste si oul de cuc, hraneste cu prioritate puiul cel mai flamand, iar acesta creste si pune, treptat, stapanire pe cuib, aruncand rand pe rand puii de turturea, spre bucuria jivinelor care cutreiera padurea. Intr-o buna zi, spre toamna, se trezeste pustiita, cu cuibul gol, pentru ca puiul intrusului si-a luat zborul. Cand n-a mai avut oua de depus si puii lui "aflati in plasament" au crescut, cucul isi socoteste misiunea incheiata si se cara spre miazazi. La anul se va orienta, probabil, spre alte zone, unde isi vor trada prezenta mai multe turturele. "Epoca de aur" a bietei turturele a fost ac