In trecut, datorita suprafetei reduse, Bucurestii aveau o singura piata, care s-a pastrat pana in zilele noastre si in mijlocul careia se inalta biserica Scaune. Aici se tinea anual si targul de vite, numit Obor.

Cresterea populatiei si, implicit, a suprafetei a impins Oborul tot mai departe spre Rasarit si a obligat autoritatile sa amenajeze noi piete, cea mai importanta dintre ele fiind Piata Ghika, numita ulterior Piata Unirii. Spre deosebire de celelalte, simple piete de mahala, aceasta se afla chiar in inima orasului. Asa se explica si de ce i s-a acordat o atentie speciala. In timpul domniei lui Cuza, pentru construirea unei hale mari in vederea comercializarii carnii, a fost angajata firma unui antreprenor francez, Alfred Godillot, fratele "de lapte" al imparatului Napoleon al III-lea. Modelul era, fireste, Hala de carne din Paris. Constructia a fost finalizata in anul 1872, fiind la data respectiva constructia cea mai mare din Capitala, cu o suprafata de 2.700 metri patrati, si cea mai moderna. In decurs de trei decenii i-a urmat: hala de peste, hala de fructe, hala de pasari si o hala de zarzavat. In apropiere, pe locul bisericii Sf. Anton, a fost ridicata Piata de Flori. Acest complex de hale s-a numit cateva decenii "Halele Centrale" si a rezistat pana in prima jumatate a dominiei lui Carol al II-lea, cand regele a cerut modernizarea acestei zone, dispunand acoperirea Dambovitei cu o placa de beton intre Piata Senatului si Dealul Patriarhiei; era un "drum regal" si nu un capriciu, cum inca se mai crede, ce facilita deplasarea suveranului la Parlament si la Patriarhie. Din complexul amintit s-a mai pastrat doar Hala de Carne, demolata pe la inceputul anilor '80, din ordinul lui Nicolae Ceausescu.

In trecut, datorita suprafetei reduse, Bucurestii aveau o singura piata, care s-a pastrat pana in zilele noastre si in mijlocul careia se ina