Recent, Editura Humanitas a publicat o ampla monografie despre „Noica si Miscarea Legionara“. Pentru Cotidianul, Sorin Lavric, autorul acestui volum, detaliaza momentul, contextul si sensurile adeziunii legionare a filozofului retras, spre sfirsitul vietii, la Paltinis.
„Noica“ si „Miscarea legionara“. In ce relatie se afla acesti doi termeni? E o complementaritate intre ei? O contradictie? O contrarietate? O intersectie (nefericita)?
O intersectie urmata de o despartire definitiva. Judecata dupa represaliile pe care le-a avut de indurat din cauza ei, intersectia a fost negresit nefericita pentru Noica. Dar judecata dupa articolele din „Buna Vestire“, intersectia a fost transfiguratoare. Sa ne inchipuim doua fire cronologice - viata lui Noica si curentul legionar - cum se impletesc la un moment (o data cu omorirea lui Codreanu) intr-un nod de fanatism mistic, cum nodul se tine strins pe toata durata razboiului si cum apoi, despartindu-se pentru totdeauna, firele revin la traiectoria a doua linii paralele.
De ce aceasta tema - a adeziunii la miscarea legionara - continua sa fie destul de ocolita atunci cind se vorbeste/scrie despre Constantin Noica?
Nu e ocolita, ci e tratata inegal, in functie de tabere. Adica fie se apasa cu incapatinare pe trecutul sau legionar spre a i se compromite imaginea, in bunul obicei al discreditarii ideologice („daca a fost legionar inseamna ca e un filozof de mina a doua“), campionii acestei hartuieli fiind Alexandra Laignel-Lavastine si Marta Petreu, fie se trece cu totul sub tacere acest episod biografic - aceasta fiind uzanta romaneasca actuala. E o moda ca intelectualilor legionari, atunci cind li se prezinta biografia intr-o rubrica de dictionar sau intr-un studiu introductiv, secventa angajarii politice sa le fie omisa. Cauza e de gasit cel mai adesea intr-o falsa pudoare, intr-un soi de tres
