Declararea a catorva articole din Legea Ticu ca neconstitutionale a facut ca spre inaltul cosmosului, un cor de chivute deontoloage si maicute in pantaloni sa inalte rugi si blesteme, afurisind Securitatea si pe ce-i de-o protejeaza. Societatea civila s-a scuturat ca de atingerea unor meduze piscacioase in piscina, ziarele au concluzionat ca "Felix" a infrant.
S-au pus pe tambalul cu batiste scenarii: Basescu profita, Tariceanu e invitat, practic, sa bage ordonanta de urgenta, ca sa fie trantita de parlament, iar cheia invarte magistrati, de vreme ce taman ajunsesera la CNSAS dosare de procurori si judecatori.
Marturisesc ca acesta din urma ma face sa ma intreb pana unde pot sa cred in coincidente. Haideti, totusi, sa admitem ca trebuie ca macar Constitutia, si pastratorul ei in conditia de virgina, trebuie sa ne facem sa credem in ceva, pentru ca altfel, intre Romania si Argentina lui Perez ar fi prea multe asemanari, iar o minte cat de cat dornica de adevar si dreptate n-ar mai avea de ce sa nu o ia razna.
Desi, printre magistratii care au decis neconstitutionalitatea se numara si doi aflati cu ceva vreme in urma sub lupa CNSASA" unul a primit verdict de politie politica", celalalt, dupa multe meciuri, nu.
Cu mirare, trebuie sa constatam ceva: atata patima in a concluziona ca fara CNSAS (desi inteleg ca Curtea Constitutionala nu l-a pulverizat decat ca formula juridica, deoarece functiona ca jurisdictie neprevazuta in Legea fundamentala), societatea romaneasca va ramane colcaita, denota multa naivitate. Sau serviciu politic?
De ce a fost nevoie de aceasta interfata cu membri numiti dupa un algoritm politic, daca se dorea intr-adevar deconspirarea unor persoane cu probleme mari de morala si maxim tupeu, unele transformate in lumini calauzitoare pentru poporul lipsit de perspectiva si directie?
U
