Pentru a avea şansa să vă întâlniţi cu Alexandra Ungureanu, trebuie să trimiteţi la adresa OP 1 CP 10 Bucureşti, până cel târziu luni, 4 februarie, talonul de participare la concurs. Talonul poate fi găsit in ediţia de vineri, 1 februarie, în Ghidul TV al “Evenimentului zilei".

Prima voce care a vrăjit-o pe Alexandra Ungureanu a fost cea a Angelei Similea. Şi pentru că tatăl ei o echipase cu microfon, viitoarea artistă ţinea reprezentaţii pentru vecinii din Oneştiul natal. Acum, încinge cluburile alături de băieţii de la Crush.

EVZ TV: O voce excepţională care nu avea chip. Ai stat ascunsă multă vreme, de ce?

Alexandra Ungureanu: Cred că o să mă urmărească spectrul acestui debut anevoios al meu şi când voi ajunge la vârsta venerabilă a Tinei Turner, dea Domnul să prind anii ăia şi să fiu tot pe scenă! M-a necăjit destul faptul că nu reuşeam să sparg gheaţa, “vina” au purtat-o destui oameni care nu au avut suficientă încredere în mine la momentul respectiv, dar şi eu, că nu ştiam să spun răspicat ceea ce-mi doream.

La un moment dat ai vrut chiar să te laşi de muzică. Ce te-a adus la acest soi de disperare ?

Să zicem că acele eşecuri, aşa cum vedeam eu încercările mele neizbutite de a scoate un album şi de a fi promovată ca la carte, şi nu numai prin colaborările mele. Plus că, într-o vreme, a început să mi se pară aşa superficială lumea asta, că mă gândeam că nu o să mă regăsesc nicicum în ea şi nici n-o să capăt satisfacţia lucrului, pe care mi-o doream aşa mult. De fapt a fost şi un moment în care m-am concentrat foarte mult pe şcoală, eram în clasa a XI-a şi am început să mă pregătesc pentru bacalaureat şi admiterea la facultate. Cum am venit în Bucureşti, periplul meu în lumea muzicală s-a reluat cu participări la emisiuni-concurs, festivaluri, castinguri, e greu să stai deoparte cĂnd eşti “contaminat” cu