Centru MoMA, muzeul new yorkez, arta modernă începe la sfârşitul secolului al XIX-lea cu Cézanne şi post-impresionismul şi se termină cu creaţiile secolului al XXI-lea. Două noi expoziţii sunt dedicate unor creatori de la începutul şi sfârşitul acestui interval de timp, prilej pentru vizitator de a construi asociaţii la care altfel poate că nu s-ar fi gândit. Prima dintre ele este o trecere în revistă a desenelor lui Georges Seurat. O a doua, o retrospectivă a gravurilor lui Lucian Freud, artist care la 85 de ani este încă în deplinătatea forţelor sale creatoare. Ambele manifestări au propus nu doar o evaluare a graficii celor doi, ci o comparaţie cu pictura lor, mult mai bine cunoscută.
De-a lungul unei cariere care a durat doar 10 ani, Seurat pictorul şi Seurat desenatorul au fost două personalităţi artistice aproape distincte. Pe de o parte, inventatorul pointilism-ului, spiritul cartezian, artistul preocupat de "stricta aplicare a teoriilor ştiinţifice" în descompunerea luminii în elementele ei constitutive, pictorul ce scaldă suprafeţe de mari dimensiuni într-o lumină de soare artificial... Pe de alta, desenatorul romantic, moştenitor al tradiţiei lui Rembrandt şi Goya, creatorul unui univers dominat de incertitudinea unor infinite nuanţe de gri, mânuind creionul cu o spontaneitate de care nu aveam cum să bănuim capabil autorul unor picturi în care fiecare mică pată de culoare reprezintă o altă lovitură "calculată" de penel.
Tematica desenelor lui Seurat este tipică pentru generaţia sa: peisaje (Copac lângă drum, Marginea pădurii, Căpiţe de fân); scene de stradă (Place de la Concorde, iarna, Ploaie, Birja); suburbii transformate de revoluţia industrială (Calea ferată, Locomotiva, Vapor cu aburi, Courbevoie: fabrici la lumina lunii), scene de circ şi café-concert (Seară de teatru, Pierrot şi Colombine, Trombonist). În plus, o mulţime de
