M-am enervat, m-am calmat si m-am enervat la loc ascultind explicatii, justificari, lamentari si comentarii legate de taxa de prima inmatriculare. Rebotezarea ei sub denumirea de taxa de mediu mi se pare insa, de departe, cea mai mare ipocrizie.
Intr-o tara in care programele de mediu sint doar dosare uitate prin sertare, dosare din care reprezentantii statului citesc fragmente pe la bilanturi unde aplauzele scirtiie precum bocitoarele la inmormintari, intr-o tara in care padurile se taie intr-o veselie vecina cu nebunia sub privirile complice ale autoritatilor, intr-o tara in care reconstructia ecologica a Deltei Dunarii stagneaza fiindca politicienilor din toate partidele nu le arde sa-si vada inundate terenurile in care si-au infipt ghearele si coltii, intr-o tara in care pentru implementarea perdelelor forestiere statul asteapta de vreo 10 ani probabil cornize, intr-o tara in care combinatele de la Copsa Mica ori Galati arunca in aer otravuri in cantitati situate peste orice limita admisa, iar statul se face ca nu vede, intr-o tara in care parcurile se transforma in cartiere exclusiviste in care locuiesc parvenitii statului, intr-o tara in care apele si aerul sint poluate de firmele unor afaceristi infipti in partide aflate la putere, intr-o tara in care cei mai mari poluatori se dau in stamba la televizor vorbind despre ecologie cu reprezentantii statului, ei bine, in aceasta tara, el, statul, introduce o taxa aberanta careia, ca sa-i gaseasca o justificare, ii spune taxa de mediu.
Este de notorietate cum unii precum Gheorghe Caruz, cu ale sale crescatorii de porci, sint pasuiti ani de zile pina sa se alinieze normelor europene de mediu, aruncind in pragul icterului un oras intreg, ori cum unii precum Culita Tarita, cu a sa TCE 3 Brazi, defriseaza munti intregi prin nordul tarii, sau cum unii precum indianul Mittal arunca noapte de noapte n
