Viaţa bate nu numai orice fic­ţiune, dar şi orice realitate imaginabilă dintr-o perspectivă pragmatică. Să nu filosofez prea mult şi să spun banalitatea pe care am să o ilustrez anecdotic: viaţa bate istoria literară. Mă codesc să spun direct ceea ce ar trebui să spun fără prea multe ocolişuri, pe care le-am şi schi­ţat deja zadarnic. Un prieten dintr-o generaţie mai veche, un conservator în sensul bun al cuvântului, a fost surprins când m-a văzut cu o poezie porno­gra­fică în geantă, Balada p..dei de George Topârceanu. Căutam ceva, am scotocit peste tot, am răscolit şi am etalat conţinutul genţii, de unde a apărut pe neaşteptate un text uitat, aban­donat cândva. Doamne, Dumnezeule, câte surprize neplăcute îţi rezervă viaţa! Întâmplarea e de tot hazul, dacă eu nu aş fi trăit-o cu tot penibilul. Cum şi aşa prietenul meu era supărat pe mine din motive pe care nu le mai detaliez aici, descoperirea asta a pus capac şi a făcut din mine insul suspect ce trebuia dovedit şi era deja dovedit, fără putinţă de tăgadă. Ce caută în geanta unui ins onorabil ca mine (desigur, "onorabil" numai în aparenţă!), o poezie pornografică deşănţată? Avea dreptate! Prietenul meu a fost (şi mai este) un prestigios profesor de română în oraş. A fost şocat de expansiunea moravurilor uşoare printre elevi şi studenţi, moravuri care, iată, au contaminat până şi pe un profesor universitar! E mai mult decât pudic: e pudibond. "Extraordinar!" - exclamă el cu stupefacţie şi înverşunare, având în faţă un elev scandalos de dubios, fără putinţă de scăpare prin vreo circumstanţă atenuantă. "Asta poartă un profesor universitar în geantă? Mi-ar fi ruşine!" Mărturisesc că şi mie îmi era ruşine. M-a muştruluit groaznic, m-a certat, a chemat pe cineva de la masa vecină să-i arate infractorul paralizat şi fapta lui detestabilă şi m-a scos de la suflet nu ştiu pentru câtă vreme. Îmi era, desigur, ruşine, dar nu a