Fotbaliştii lui FC Săcele au încheiat astăzi cantonamentul montan de la Covasna. Despre utilitatea acestuia şi în general despre situaţia echipei, una nu chiar roz, am discutat cu profesorul Adrian Furnică antrenorul divizionarei secunde.
- Domnule Furnică s-a încheiat prima etapă a pregătirilor. Sunteţi mulţumit de cum au răspuns băieţii dumneavoastră la comenzi?
A.F.: Asta o vom vedea peste o lună, atunci când se va da startul returului. A fost o perioadă grea, extrem de urâtă de jucători, dar fără ea nu se poate. Deşi se spune că iernile în fotbal nu mai sunt ca pe vremuri când accentul se punea pe pregătirea fizică, eu rămân adeptul ei şi le-am spus şi jucătorilor, „cu acumulările astea trăim tot sezonul”.
- Totuşi, pentru jocuri, terenurile de afară din zonele mai puţin expuse capriciilor vremii sunt de preferat celor de la noi.
A.F.: Asta nu contest şi e normal ca jocurile să le faci pe terenuri practicabile pentru a putea testa calităţile tehnico- tactice ale echipei, dar aici mai intervine şi un alt factor, unul extrem de important şi anume cel financiar. Ori noi la Săcele suntem o echipă mică ce trăieşte exclusiv din entuziasmul a două persoane, preşedintele Adrian Secelean şi vicele Constantin Zavarache. Aşa că ne adaptăm din mers la posibilităţile existente, care momentan nu includ şi vreun stagiu extern.
- Anul trecut pe vremea asta FC Săcele bătătorea aceleaşi creste înzăpezite de la Covasna fără a se bronza sub soarele Antalyei ca alte echipe şi totuşi returul a fost unul de vis, 33 de puncte şi locul 3 într-un clasament neoficial al returului.
A.F.: Nu eram antrenor la Săcele atunci, dar am urmărit şi eu cu uimire evoluţiile echipei. E drept că şi lotul a suferit modificări majore de atunci, dar una peste alta e un exemplu de dat şi actualilor jucători.
- Să revenim la stagiul de la Covasna.
A.F.: Util. A
