Cam asa as rezuma recenta tentativa a lui Marius Barb ("Barbone", cum il rasfata apropiatii sai), urcata pe simezele de la etajul Galeriei "Caminul Artei" sub un generic destul de neutru si neatractiv - Insemne vizuale. Motiv pentru care autorul ei a si crezut de cuviinta sa se explice, in cateva cuvinte, intr-un text insotitor ce acompaniaza expozitia. Marius Barb nu este ceea ce o buna bucata de vreme s-a straduit sa teasa in jurul persoanei sale: un soi de aroganta non-conformista pigmentata cu ceva ingrediente de nonsalanta virila, ceea ce i-a cam dus faima de artist-macho prin cercurile mondenitatii noastre juvenile!
Apartine aceleiasi familii comportamentale, oarecum pe placul tinerimii frivole de azi, hranita in exces cu prefabricate video-mediatice si cu modele livrate dupa retetare rapide de clonare vedetistica, in care mai sunt incorporati si alti confrati ai sai - Gorzo, Ecaterina Vrana, Claudia Todor, Adriana Elian, Al. Radvan... Toti orbiteaza azi in jurul varstei de 40 de ani. Au solide studii de specializare artistica. Sunt masteranzi, doctori sau doctoranzi in domeniul lor de activitate, ba unii au si o sustinuta si pretuita cariera didactica universitara. Cum este si cazul lui Marius Barb.
Putini stiu ca este emulul uneia dintre cele mai prestigioase clase de pictura de la Universitatea Nationala de Arte. Cea care, dupa 1990, a fost tutelata de o mare pesonalitate a picturii noastre contemporane: artistul si pedagogul de o aleasa spiritualitate si distinctie morala Vladimir (Mirel) Zamfirescu. Pe care "Barbone" il venereaza si azi prin explorarea cercetatoare a adevaratelor filoane artistice si culturale ale umanitatii. Asa cum i le-au relevat anii de ucenicie, generoasa si cordiala, din preajma maestrului.
Daca pana acum, in putinele expozitii personale pe care le-a avut din 1991 pana azi, dar in foarte numeroasele prezen