MIHĂILESCU: "Nu ştiţi ce spectacol fermecător este Alex." Sursa: Sorin Antonescu
Nu ştiţi ce spectacol fermecător este Alex. Ştefănescu pentru cei care ajung să-l viziteze la casa de vacanţă din satul Berceni! Nu îndrăznesc să avansez comparaţii cu Arghezi la Mărţişor, dar ceva din zeiasca (şi parşiva) domesticitate de acolo există. La 60 de ani, criticul de la „România literară“ oferă o invidiabilă imagine a împlinirii.
Autor al unei „Istorii a literaturii române contemporane“ (1941-2000) de năucitor succes (cartea a generat până acum peste două sute de cronici şi articole, de la encomionul extatic până la demolarea vitriolantă), realizator de emisiuni TV în cadre şi cu formate variate, personaj pitoresc al vieţii şi gazetăriei literare de prin 1980 încoace, cu un mariaj desăvârşit, de decenii (cu Domniţa, cerberul tăcut, dar eficient care păstoreşte Editura Maşina de scris), rubricard la „Ziarul de duminică“, prezenţă statornică la radio, în comitete, jurii literare ş.a.m.d., Alex. Ştefănescu este o sumă armonioasă de calităţi contrarii şi contrariante.
Bucovinean sadea, deci gospodar vârtos, patriot, conservator şi creştin democrat, vajnic obedient al străvechii rânduieli de aristocraţie rurală, face totuşi figură histrionică de valah impenitent, vioi şi hâtru, ins jubilativ, hedonist, polemist şi ludic cât încape.
Atlet al generaţiei 60, admirator necondiţionat al lui Nichita Stănescu şi Mircea Dinescu, moralist înzestrat cu un instinct civic aproape agresiv, ironic şi autopersiflant, foiletonist, impresionist, dar şi boier pragmatic, sagace şi imprevizibil politiceşte, autorul „Jurnalului secret“ de la Editura Corint ar trebui văzut în prealabil de neofiţi, cum vă spuneam, printre cei o sută de copaci plantaţi de el însuşi, printre pisicile omniprezente şi aleile bibilite cu o răbdare japoneză, citind în delir,
