- Istoric - nr. 22 / 1 Februarie, 2008 S-au facut cercetari in Ungaria, la frontiera cu Austria, si in Extremul Orient, pentru a gasi urme ale originii ceangailor. S-a spus ca pronuntia ceangailor este apropiata de dialectul vorbit in Ungaria occidentala in vaile Raba si Repce, de catre un grup de maghiari care s-au stabilit acolo in secolele X-XIII. S-a presupus ca indivizi din aceasta regiune au putut fi trimisi in partea de sud-est a Transilvaniei pentru nevoi militare si au putut trece Carpatii pentru a se instala in Moldova. Un alt cercetator ungur a afirmat ca limba romanilor din Moldova este diferita de cea utilizata de majoritatea ceangailor. Cea mai mare parte a acestor cercetatori are tendinta sa considere ca ceangaii sunt in exclusivitate maghiarofoni si ca aceia care vorbesc romaneste au fost victimele unei asimilari recente. O asemenea atitudine deliberata nu poate decat sa indrume cercetarea pe o cale gresita, mai ales in conditiile in care exista atat de putine informatii despre originea ceangailor. Un alt izvor ce vine sa alimenteze cele sustinute anterior este reprezentat de registrele parohiale, in care preotii maghiari, trimisi cu misiuni de catolicizare in limba maghiara, au inscris numele preschimbate ale enoriasilor, localitatilor si asezarilor populate de romani romano-catolici sau chiar ortodocsi. Actiunile de maghiarizare a romanilor din Moldova au fost reluate in anii 1950, fiind considerati maghiari datorita religiei catolice. Astfel, in unele asezari cu populatie bilingva, precum Luizi-Calugara, Pustiana, Lespezi-Girleni, s-au infiintat scoli cu predare in limba maghiara, s-au adus cadre didactice competente sa predea elevilor aceasta limba, li s-au trasat planuri de invatamant si au fost remunerati pentru prezenta, pentru ca n-au avut cu cine sa-si desfasoare activitatea. Acestia au fost izgoniti in repetate randuri din comunele vizitate