Miercuri, guvernatorul BNR, Mugur Isarescu, a incercat, intr-o aparitie televizata, sa calmeze spiritele incinse de curba ascendenta a raportului euro-leu. Totodata, domnia-sa a lansat din nou un avertisment pe care il mai enuntase si in alte ocazii: "Este un pericol in acest an ca, prin pierderea increderii, printr-o stare de relativa panica, sa se declanseze un val de revendicari sociale de cresteri salariale pentru a acoperi cresterile de preturi".
Ei bine, nu s-au scurs 24 de ore, si sindicatele de la Caile Ferate au anuntat iminenta blocare a trenurilor. Profesorii si functionarii publici ameninta cu greva, sindicatele din industria alimentara si cele ale transportatorilor rutieri pregatesc si ele actiuni de protest. Toti vor majorari salariale mai mari decat cele promise de Guvern.
Trebuie spus ca majorarea salariala prevazuta in bugetul acestui an, de aproximativ 10%, ar trebui sa fie multumitoare in conditiile unei inflatii prognozate de pana la 4%. Din pacate, dupa un an in care tinta de inflatie nu a fost indeplinita, credibilitatea prognozelor guvernamentale este grav afectata, mai ales in contextul evolutiei din ultimele luni a monedei nationale. stirile recente despre scumpirea gazelor in plina iarna concura la crearea unui climat de neincredere in evolutiile viitoare ale preturilor. De altfel, ultimul Eurobarometru (realizat in toamna) anunta si el, in premiera, situarea evolutiei preturilor drept cea mai importanta preocupare pe agenda romanilor.
In afara angoasei denumite inflatie mai exista un factor, de natura psihologica mai degraba, care alimenteaza agitatiile sindicale. Este vorba de cresterea substantiala a pensiilor, hotarata la sfarsitul anului trecut, cu peste 37%.
La vremea respectiva s-a vorbit despre lipsa de sustenabilitate, pe termen mediu si lung, a masurii calificate drept populiste. Lucrurile au ramas
