De cativa ani realizez pentru Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI) si un ONG american un studiu despre capacitatea presei din Romania de a rezista presiunilor politice sau economice. Pe scurt, ideea este ca adunam anual un grup de ziaristi, experti media, oameni din publicitate si ONG-uri si ii rugam sa comenteze situatia Romaniei, pe o lista de vreo 40 de indicatori, care variaza de la legislatie la stabilitatea economica a presei.
Scriind acest raport in fiecare an din 2003 incoace am observat o tendinta usoara de stabilizare, un progres anual minor, dar constant. Anul acesta, discutiile din cadrul grupului au fost parca mai deprimante ca niciodata. Notele pe care le-a primit Romania in 2007 au scazut dramatic pana la niveluri similare celor din vremea guvernului Nastase, cand ne plangeam toti ca statea Dorina Mihailescu cu monitorizarile pe capul nostru si suna pe unde apuca pentru a nu mai fi invitati baietii care il enervau pe „domnu’ primu’ ministru“.
Nu m-as fi asteptat in ruptul capului ca la primul raport dupa intrarea in UE sa consemnez un regres atat de puternic. Si nu este studiul CJI singura cercetare care constata inrautatirea situatiei Romaniei. Tocmai a fost dat publicitatii studiul anual al organizatiei Global Integrity (GI). Acesta este un instrument international comparativ despre coruptie, concurent al celebrului Index al Perceptiei, realizat de Transparency International.
Este si mai bun, dupa parerea mea, pentru ca masoara gradul de pregatire al statului de drept pentru a face fata coruptiei. Ma asteptam ca la perceptie sa stam foarte prost (romanii considera ca tara lor e mai corupta decat considera cubanezii sau cei din Republica Moldova, ceea ce spune mai multe despre asteptarile inselate decat despre starea de fapt; imi inchipui ca saracii cubanezi au altele mai importante pe cap decat sa se planga d
