Decizia Curtii Constitutionale (cu privire la CNSAS) nu face decit sa amine (pina la Pastele Cailor, poate) o necesara discutie (si reflectie) asupra propriilor vinovatii sub comunism. Din morala (cum ar fi trebuit sa fie), discutia va lua, am impresia, un aspect pur juridic, de inutil savantlic… Asadar Curtea Constitutionala a decis (o data pentru totdeauna, decizia fiind irevocabila): legea Ticu Dumitrescu, in virtutea careia a functionat CNSAS-ul nu raspunde rigorilor constitutionale. In consecinta acestei decizii, CNSAS-ul poate ramine ca administrator, doar, peste arhiva (bogata si plina de inedit) a Securitatii. E ciudat, desigur, ca aceasta decizie a fost luata chiar in momentul in care Colegiul hotarise sa verifice pe insisi membrii Curtii Constitutionale. E ciudat, de asemenea, ca, vreme de opt ani batuti pe "muche", nimeni nu a observat ca numita lege e strimba (pe ici, pe colo). Si e, in fine, ciudat ca aceasta decizie urmeaza demersurilor avocatesti ale unuia ca Dan Voiculescu, omnipotentul patron de televiziuni, afaceri si partide mai mult sau mai putin "conservatoare". Felix si-a luat, iata, revansa! E limpede ca anumite hotariri ale Colegiului au deranjat. Odata deschisa, "cutia Pandorei" s-a vadit, pentru citiva, plina de surprize (si necazuri). Unii au devenit subit nervosi. Altii s-au inrosit la ten. Nici cu gindul n-am gindit, astfel, ca oameni politici luminosi sau chiar savanti academici, impecabili in felul lor (si cu un virulent discurs anticomunist, dupa 1990) au colaborat, de fapt, cu fosta Securitate (si cu Parnasul, uneori, turnatoria fiind un soi de compunere literara, pe principiul simbolist al "artei cu tendinta": "ia sa mi ti-l torn pe amicul"!). Dar chestiunea are, inainte de orice si dincolo de toate consideratiile general-metafizice, un aspect moral. Despre acesta voi spune, in articolul de fata, citeva cuvinte. Decizia a produs, neg