Fostul jucător al Ştiinţei evoluează în liga a 7-a italiană, dar nu a uitat perioada petrecută în Bănie, susţinând că îi e dor de publicul de pe „Ion Oblemenco“.
Augustin Călin (foto) a debutat în fotbalul mare la Universitatea (pe 1 decembrie 1991), echipă la care a jucat până în 1996, în Bănie cunoscând consacrarea. În perioada alb-albastră, Gusti a debutat în echipa naţională de juniori (1991), cea olimpică (1992-1995) şi prima reprezentativă (1994-1996). Din 1996, Călin a evoluat la Steaua (1996-1997), Dinamo (1997-1999), Rocar (1999-2000), din nou, cu unele întreruperi, la Universitatea Craiova (2000-2003), Oţelul Galaţi (2003-2005). În ultimii ani a mai jucat la Trento (Italia, 2001-2002), Liaoning Zhongshun (China, 2003-2004), Real Montecchio (2005-2006), iar din octombrie 2006 este la ACD Vis Macerata.
- Din Liga Campionilor, unde ai jucat cu Steaua, ai ajuns în liga amatorilor!
- Am avut multe ghinioane în viaţă, mai ales cu accidentările. Nu vreau să mi le amintesc, îmi produc amărăciune. Am fost aproape de a fi convocat la lotul naţional pentru CM din SUA 1994, dar o accidentare m-a scos din circuit. Şi multe altele... Acum, la final de carieră, am ales Italia, fiind obligat de fiul meu, Adrian. El este bolnav şi se simte bine doar aici, la Mediterană. Locuim într-o localitate aflată la malul mării, Civitanuova Marche, la 30 de kilometri de Macerata, unde este echipa mea actuală, ACD Vis. Nu îmi este ruşine că joc în liga amatorilor... Sănătatea lui Adrian este acum cea mai importantă.
- Cum te simţi la ACD Vis Macerata?
- Suntem pe primul loc în seria noastră şi ne pregătim de promovare în Campionato d’Eccelenza (Liga a VI-a - n.r). Aici am statut de vedetă, iertaţi-mi lipsa de modestie, dar asta-i realitatea. Sunt şi plătit altfel decât coechipierii mei, mă simt chiar bine şi sunt bucuros că mai pot juca. Aici m-au oc
