Vin presiuni pe buget, împingând totul către un vârtej din care e greu de ieşit. Mai nou, toată lumea cere, ameninţă şi presează. Sindicatele vor măriri de salarii de ordinul zecilor

Vin presiuni pe buget, împingând totul către un vârtej din care e greu de ieşit.

Mai nou, toată lumea cere, ameninţă şi presează. Sindicatele vor măriri de salarii de ordinul zecilor de procente, experţii instituţiilor internaţionale avertizează că ne scad ratingurile dacă vom continua să cheltuim mai mult decât încasăm, iar patronatele anunţă scumpiri "inevitabile" la majoritatea produselor. Trist, dar adevărat este că toţi au dreptate.

Pe de-o parte, e clar că tot ceea ce ţine de costurile vieţii de zi cu zi - alimente, întreţinere, energie etc. - se va scumpi, într-o anumită măsură, din cauză că au crescut atât costurile de producţie, cât şi preţurile materiilor prime. Asta o vom vedea cu toţii pe facturile ce ţin de luna ianuarie, scadente acum, în februarie. Iar dacă urmează scumpiri, e logic că acestea trebuie cel puţin acoperite printr-o creştere a veniturilor, de care să beneficieze fiecare angajat al sectoarelor privat sau bugetar, dar şi fiecare asistat social sau pensionar.

Pe de altă parte, dacă la acelaşi buget - despre care oficialii au spus de (prea) multe ori că ar fi suficient - vin tot mai mulţi să-şi ia partea şi tot mai puţini să contribuie, se acumulează un deficit bugetar care, la rândul lui, trebuie acoperit de undeva.

Acestuia i se alătură un decalaj din ce în ce mai mare între importuri şi exporturi, astfel că, per ansamblu, România se prezintă cu o sumă a cheltuielilor în dezechilibru din ce în ce mai adânc faţă de venituri, fenomen pe care finanţiştii îl numesc deficit de cont curent. Un fel de "baubau" acest deficit care - întrucât îi sperie pe mai-marii Băncii Mondiale, ai Comisiei Europene, ai agenţiilor de evaluare care ne