O logică lipsită de sens "Ar trebui să fie două ghişee, unul pentru compensate şi altul pentru clienţii obişnuiţi. Adică de ce să stau eu o oră după ăştia cu reţete, doar ca să cumpăr un plic de Coldrex? Nu vedeţi că le dau medicamente pentru trei luni?" - se plînge o clientă "obişnuită", grăbită, cu sacoşe de la supermarket în braţe, într-o farmacie de pe Calea Moşilor. Este ora 12, iar coada e formată din cinci persoane, dintre care trei sînt cu reţete compensate. La fiecare "compensat", dialogul cu farmacista durează în jur de 20 de minute. Există preţuri de referinţă, preţuri de raft, calcule, procente.

Un domn trecut de 70 de ani ţine morţiş să mă convingă că totul e lipsit de logică. "Adică, eu merg la medicul de familie şi-mi prescrie nişte pastile. Ajung la farmacie şi mi se spune că pe reţetă există o rubrică unde trebuie să semnez că sînt de acord să primesc un medicament mai scump decît unul care are nu ştiu ce preţ de referinţă. Şi atunci, sînt nevoit să scot bani din buzunar, deşi medicul de familie mi-a zis că medicamentele mele sînt gratuite. Sînt gratuite doar pe hîrtie? Nu înţeleg nimic. Pe mine compensatele astea mă costă aproape trei milioane pe lună, cam juma’ de pensie." Încerc să-l lămuresc că medicul lui de familie alege un medicament dintr-o gamă de produse. Alegerea lui e bazată pe raţiuni profesionale sau personale (i-aţi observat, desigur, pe acei tinerei cu cîte o sacoşă pe umăr şi cu un zîmbet profesional care intră ca la ei acasă în cabinetele medicilor de familie), depinde de la doctor la doctor. În mod normal, ar trebui să-l întrebe ce preferă. "Păi, ce să prefer? Nu sînt toate la fel, doar că se cheamă altfel?" "Nu sînt toate la fel!" - intervine în discuţie o femeie tînără. "De exemplu, iau un antibiotic pentru copil. Am asigurare de sănătate plătită la zi, aşa că în mod normal medicamentul e gratuit. Numai că eu vreau