FRANŢA-ROMANIA: DOUA SECOLE DE PRIETENIE
Când a venit la putere, Sarkozy a promis să fie un preşedinte angajat. Presa apreciază însă că el este mai mult decât un preşedinte-jucător, cum trebuie să fie şeful statului, potrivit Constituţiei celei de-a cincea republici în Franţa. FRANŢA-ROMANIA: DOUA SECOLE DE PRIETENIE
Când a venit la putere, Sarkozy a promis să fie un preşedinte angajat. Presa apreciază însă că el este mai mult decât un preşedinte-jucător, cum trebuie să fie şeful statului, potrivit Constituţiei celei de-a cincea republici în Franţa.
În vârstă de 52 de ani, Nicolas Sarkozy, de formaţie jurist, s-a lansat în politică la Neuilly-sur-Seine, prospera suburbie de la porţile de vest ale Parisului, unde a fost ales consilier municipal începând cu 1978, şi a ocupat funcţia de primar între 1983 şi 2002. Deţine din 2002 funcţia de preşedinte al Consiliului general din Hauts de Seine, la vest de Paris, cel mai prosper departament al Franţei. A fost ministru al Bugetului în Guvernul Balladur, între 1993 şi 1995, dar sprijinul pentru acesta împotriva lui Jacques Chirac la prezidenţialele din 1995 a declanşat ruptura dintre el şi fostul său mentor în politică.
ENERVARILE LUI CHIRAC. Jacques Chirac l-a rechemat în guvern după realegerea sa în 2002, când Nicolas Sarlozy devine ministru de Interne în Guvernul Raffarin, după care în 2004 este numit ministru al Economiei şi Finanţelor. În 2004 devine preşedinte al Uniunii pentru o Mişcare Populară (UMP), partid de centru-dreapta, ceea ce stârneşte iritarea lui Jacques Chirac, care îl pune să aleagă între această funcţie şi cea de ministru, iar Nicolas Sarkozy părăseşte Executivul. Doar pentru câteva luni, pentru că după respingerea Constituţiei europene în referendumul din 30 mai 2005 este rechemat, reluându-şi funcţia de ministru de Interne, de data aceasta în Guvern