De restul cineastilor din celebra „La Nouvelle Vague“, pe Claude Chabrol, actualmente septuagenar, il separa doua elemente: ritmul de productie (un lungmetraj pe an) si succesul constant la public, numarindu-se astfel printre putinii regizori care nu au niciodata probleme cu finantarea proiectelor. Tonul carierei lui Chabrol l-a dat filmul care avea sa ramina in istorie drept manifestul „La Nouvelle Vague“: „Le Beau Serge“ (1959). Pina in anii ’80 isi consolideaza reputatia de critic feroce al burgheziei, ale carei moravuri le diseca repetat, fie in registrul comic, fie in acela dramatic, dar totodata este considerat un maestru al genului policier. Intilnirea lui din 1978 cu tinara actrita Isabelle Hupert este esentiala: impreuna au realizat pelicule variind de la comedia politista si de la ecranizarea de roman pina la filmul politic. In 2005, Academia Franceza l-a recompensat pentru intreaga cariera cu Premiul René Clair. Ultimul sau film este „La Fille coupée en deux“, cu Benoit Magimel si Ludivine Sagnier in rolurile principale, axat pe povestea unei tinere care prezinta vremea la tv si are de ales intre doi barbati: unul tinar, mostenitor al unei averi, si un scriitor ceva mai in virsta.
Ati pornit, in noul dvs. film, de la un fapt divers. Necesita el un tratament cinematografic diferit de literatura?
Da, putin. In general, pentru mine faptul divers nu e la originea proiectului, acolo se situeaza ceva mai abstract, iar eu incerc sa gasesc un fapt divers care sa imi serveasca drept element al intrigii. De exemplu, in cazul filmului „La Fille coupée en deux“, aveam deja personajul principal cind mi-am amintit de povestea arhitectului Stanford White (ucis de sotul milionar si gelos al unei femei pe care White o sedusese pe cind avea 16 ani - n.r.). Diferenta dintre utilizarea fictiunii si aceea a faptului divers este ca in cazul ultimului nu poti f
