SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Chiar şi caracterele tari, în care o copilărie trăită în sărăcie a stârnit ulterior ambiţii sociale mari, rămân cu sechele sufleteşti. Unele nu vor fi resimţite niciodată ca efecte târzii ale anilor de formaţie vitregi. Treburile sunt şi mai complicate cu persoanele care au crescut în cea mai cruntă sărăcie. Fiindcă nu au ştiut niciodată ce-i îndestularea, n-au nimic de răzbunat. N-au putut să compare şi n-au amintirea unei vieţi de strâmtori şi neputinţe. Pentru aceştia, copilăria a fost aşa cum trebuie ea să fie.
SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Chiar şi caracterele tari, în care o copilărie trăită în sărăcie a stârnit ulterior ambiţii sociale mari, rămân cu sechele sufleteşti. Unele nu vor fi resimţite niciodată ca efecte târzii ale anilor de formaţie vitregi. Treburile sunt şi mai complicate cu persoanele care au crescut în cea mai cruntă sărăcie. Fiindcă nu au ştiut niciodată ce-i îndestularea, n-au nimic de răzbunat. N-au putut să compare şi n-au amintirea unei vieţi de strâmtori şi neputinţe. Pentru aceştia, copilăria a fost aşa cum trebuie ea să fie.
Pe ai mei, nu i-am auzit vorbind deloc de concedii. Ca elev al unui liceu militar, vacanţele nu le-am socotit un timp de odihnă, ci tot o chestiune de orar şcolar. Concediile, câte le-am făcut mai apoi cu familia, au fost puţine şi le-am privit ca pe o activitate. Explicaţie e simplă: concediile au făcut parte din lucrurile despre care nu mi-a spus nimeni că sunt drepturi, nu cadouri de serviciu. Că toată lumea are, o dată în an, dreptul la un refuz al vieţii pe care o duce. De aceea nici n-am în mine ideea de odihnă. Cum adică, să te duci undeva, la munte, doar ca să nu faci nimic?
Odihna nu se întâmplă de la sine. Trebuie conştientizată. Când zaci zile întregi într-un şezlong, nu înseamnă că te odihneşti. La intelectuali
