FRANŢA-ROMANIA: DOUA SECOLE DE PRIETENIE
Ştefan Andrei este unul dintre cei mai longevivi miniştri de Externe din lume. Ca diplomat, era convins că o cravată frumoasă salvează o pereche de pantofi nefăcuţi. A fost acceptat în clubul diplomaţilor europeni, definindu-se ca un "tip interesant”, care "ştie multe”. Pentru cititorii Jurnalului Naţional, a povestit ce au însemnat Franţa şi conducătorii ei în ecuaţia politicii externe a României comuniste.
FRANŢA-ROMANIA: DOUA SECOLE DE PRIETENIE
Ştefan Andrei este unul dintre cei mai longevivi miniştri de Externe din lume. Ca diplomat, era convins că o cravată frumoasă salvează o pereche de pantofi nefăcuţi. A fost acceptat în clubul diplomaţilor europeni, definindu-se ca un "tip interesant”, care "ştie multe”. Pentru cititorii Jurnalului Naţional, a povestit ce au însemnat Franţa şi conducătorii ei în ecuaţia politicii externe a României comuniste.
Jurnalul Naţional: Stimate domnule Andrei, printre numeroasele dumneavoastră contacte ca ministru de Externe cu lumea din afara graniţelor ţării, cu ce cu oameni de stat francezi v-aţi întâlnit? Ştefan Andrei: Numai cu Valery Giscard d’Estaing (1) m-am întâlnit – tête à tête - de două ori. Nu spun că am fost invitat în Franţa numai pe linie de partid, ci am fost de mai multe ori, cu diferite prilejuri. Prima mea vizită în Franţa, la Cannes, a avut loc în 1961, când am participat ca preşedinte al Uniunii Asociaţiilor Studenţeşti din România (U.A.S.R.) la un congres al Uniunii Studenţilor francezi. Apoi, în 1966, am însoţit delegaţia Partidului Socialist (secţia franceză a Internaţionalei Muncitoreşti) în România, delegaţie condusă de Guy Mollet (2) –urmaşul lui Leon Blum (3) - şi am participat la discuţii. Din delegaţie mai făceau parte Pinot (4) şi Jules Moch (5). Am participat la Congresul Partidului Socialist de la Na
