Restaurant cu renume, al 125-lea din lume, celebrul Hard Rock Café te ţine cu sufletul la gură încă de la intrare.
Şi asta nu datorită fiorului pe care îl ai atunci când eşti „flancat“ de costumul lui Rod Stewart şi o ţinută a lui Steve Taylor. Ci pentru că te ia cu ameţeală când afli cât trebuie să aştepţi până la un onorant loc în restaurant: „În două ore o să se elibereze o masă“. Şi asta n-ar fi nimic, dacă masa care s-ar elibera ar putea fi încărcată cu mâncare.
Dar dacă ai ghinionul să nimereşti sâmbătă seară, la ora 21.00, după o vizită în prealabil la ora 19.00, când mesele erau la fel de ocupate, nici nu mai mănânci şi aştepţi, cuminte, două ore pentru un loc la bar. Pentru personalul „şcolit“ cu traineri din străinătate, amabilitatea se retrage cu jenă, mai ales când la intrare sunt mai bine de 10 oameni care aşteaptă să fie băgaţi în seamă: „Ştiţi cum stă treaba, de mâncat oricum nu mai mâncaţi, că se închide bucătăria. Decât la bar dacă vreţi să aşteptaţi“.
Oricât de bine ar arăta locul, cu obiecte valoroase, muzică bună, decoruri alese cu gust, când la intrare te întâmpină o ceată de oameni flămânzi şi nemulţumiţi pe care încearcă să-i potolească două domnişoare care nu-şi mai văd capul de treabă, nu-ţi rămâne decât să speri că în altă zi vei avea mai mult noroc.
