Şi, pentru că trebuia să poarte un nume, i s-a spus “ăştia-s socrii” – emisiune de divertisment pentru intelectuali, din care intelectualii află că socrii sunt naşpa, că te pun să dai cu sapa...
Şi, pentru că trebuia să poarte un nume, i s-a spus “ăştia-s socrii” – emisiune de divertisment pentru intelectuali, din care intelectualii află că socrii sunt naşpa, că te pun să dai cu sapa şi să hrăneşti bestiile şi dacă n-o faci, te critică, zic că eşti nasoală, că nu te potriveşti în contextul familial al... ă... familiei, pentru că eşti putoare şi-ţi faci unghiile în loc să. Un rialiti-şou în care personajul cel bun e întotdeauna fata (sau băiatul) care vine la socri, iar socrii, în loc să-l trateze cu atenţie, îi pun mătura-n mână şi-i spun să facă treabă prin curte, că altfel nu eşti de viitor.
Emisiunea asta e ca un basm: personajul principal trebuie să lupte ca să câştige mâna adoratei sale, dar şi admiraţia socrilor. Cum se câştigă admiraţia socrilor. Făcându-le pe plac. Îndeplinind, cu stricteţe, planul de serviciu. De exemplu. Vine personajul călare pe o mârţoagă naşpa, ca să nu bată la ochi, iar soacra îi spune: până mâine dimineaţă, înainte de răsăritul soarelui, să faci bine să-mi numeri toate furnicile din aceste muşuroaie de furnici, care nu stau locului nici o clipă. Astfel, eu voi şti că eşti potrivit pentru fata mea, pentru că ştii matematică. Şi personajul se apucă să numere furnicile. Dar nu poate, pentru că sunt multe şi i se face şi somn. Atunci vine calculatorul pe care l-a resetat, din milă, acum o săptămână, înainte să plece de la palatul lui şi-l ajută să-şi îndeplinească datoria. Scanează toate furnicile, decupează apoi toate imaginile şi le numără automat. Apoi, calculatorul pleacă şi flăcăul nostru pune capul pe pernă şi doarme. A doua zi, dimineaţa, nu dă bine prima rază de soare, că vine soacra şi mi ţi-l ia la ros
