Printre momentele cu adevarat importante ale lui 2008, dincolo de efemerele confruntari electorale ori reuniuni politice conjuncturale, se numara implinirea a patru decenii de la evenimentele din mai 1968, care au zguduit constiinte, au marcat gandirea contemporana si au influentat atitudini socio-politice si civice, mai ales in lumea occidentala. Miracolul economic aferent "reconstructiei postbelice" isi epuizase efectele si devenea inabusitor prin conformismul pe care il impunea, oferta statului-provindenta ce promitea "egalitatea in bunastare" se dovedea o simpla amagire, iar valorile ordinii sociale si legitimitatii absolute dominau oficial. Atingerea punctului maxim de suportabilitate al "datului social, politic si cultural" a generat o explozie protestatara perceptibila la nivel mondial; intr-adevar, socul a fost atat de puternic, incat s-a manifestat, in masuri diferite si sub forme diverse, deopotriva la Chicago, Paris, Berlin sau Roma, dar si la Praga, adica dincolo de Cortina de Fier. In orice caz, "momentul ‘68" avea sa influenteze covarsitor, cu precadere evolutiile la nivelul stangii democratice, in cautarea unui rol nou si a celor mai potrivite forme de exprimare. Ampla miscare proteiforma, puternic contestatara, manifesta mai intai si profund in planul ideilor, a marcat nu numai modul de a face politica, relatiile de cuplu ori cele dintre generatii, dar si raporturile intre umanitate si mediul sau natural de existenta. Prin intoarcerea la natura, in conditiile si ca o reactie la afirmarea deplina a revolutiei industriale, cu toate binefacerile, dar si cu relele sale de ordin ecologic si nu numai, omul incerca si o impacare cu mediul, si nu una oarecare, ci chiar intr-o forma ce se voia definitiva si totala. Era considerata singura cale de a continua marea aventura a omenirii ca specie intre specii, prin subordonarea mitului destinului prometeic unuia n