- Cultural - nr. 24 / 5 Februarie, 2008 Fara indoiala ca Aurel Ratiu face, inca o data, dovada, daca mai era cazul, ca este un scriitor dedicat si talentat. Depasind conditia de gazetar, chiar daca experienta il ridica dincolo de cota asteptarilor colegilor de breasla, se alatura, ca sa nu spun ca se inregimenteaza, intr-o noua categorie, aceea a Scriitorilor consacrati. Daca in primele doua carti editate autorul face dovada unei adevarate maiestrii in manuirea condeiului, chiar daca in practica de fiecare zi, aceea de redactor si realizator de radio, cuvantul scris capata plasticitate si savoare. Lectura este agreabila pentru neinitiati si devine bumerang pentru cei spre care se indreapta ironia fina a maestrului. Nu iarta nimic si pe nimeni, chiar daca reversul pozitiei de justitiar nu face parte din placerile cotidiene. Adevarul nu a fost agreat niciodata. Cu atat mai mult, cand fapte si oameni raman intre copertile unei carti. Este o mare diferenta intre articolele de ziar, care pastreaza adevarul doar o zi, sau o emisiune de radio, ce poate trece intr-o clipita cu mare usurinta peste fapte grave, si cuprinsul unei carti care, din raftul unei biblioteci, acuza permanent si ramane o dovada de necontestat. Sub rezerva luarii de atitudine, din fragmentele: "O matura pentru municipal"; "Vara sanie, iarna car", precum si incisivele pamflete, cartea lui Aurel Ratiu este cea mai elocventa marturie ca el este un scriitor matur, talentat si chiar imprevizibil. Face parte din categoria gazetarilor sportivi ce se dedica literaturii si din dorinta de a marca trecerea prin literatura de specialitate, dar si pentru faptul ca "are ceva de spus". Luand in calcul doar acest ultim aspect, e nevoie sa mentionam ca "Istoria sportului muresean" poate deveni oricand obiect de cercetare si studiu, iar periplul jurnalistic de la Atena si Torino, cupins in metafora jurnalistului sportiv