- Cultural - nr. 24 / 5 Februarie, 2008 Mircea Dinescu a fost un copil teribil al poeziei. A fost un rasfatat, un tolerat, daca vreti. S-a bucurat de toate privilegiile, inclusiv de a absolvi Facultatea de Jurnalism a Academiei de Stiinte Social-Politice "Stefan Gheorghiu" de pe langa Comitetul Central al Partidului Comunist Roman (fosta Scoala Superioara de Partid), si onorurile, a fost rasplatit pentru dizidenta sa, i-au fost mereu create conditii pentru a strange o avere frumusica. Intra toata ziua in casele noastre, "prin sticla televizoarelor", devenind un fel de judecator suprem, un priceput in toate, mistocar cu toata lumea. Din poetul de altadata a ramas foarte putin, nu mai are timp de poezie, placandu-i cu sadism sa fie "belitor de berbecuti", "berbecuti" fiind preotii pe care de-a dreptul ii vaneaza prin dosarele CNSAS-ului. Cu toate ca poezia si-a inecat-o in spumele facute la gura infierand in stanga si dreapta "pacate" capitale ale contemporanilor de ieri si azi, unii isi mai amintesc ca el a scris si poezie si, in virtutea acestei amintiri, ii mai pun pe cap coronita de premiant. Am scris de nenumarate ori despre modul arbitrar, adesea sfidator, in care se fac ierarhii literare in Romania si se acorda premii literare. In astfel de circumstante arbitrare, refuz sa cred complicitati sau recompense, lui Mircea Dinescu i-a fost acordat Premiul National de Poezie, pe care il stabilesc botosenenii, de Ziua lui Eminescu. E dreptul acelui juriu, pana la urma, bun sau rau, sa decida cui sa dea acest premiu. Daca n-au avut alt poet mai bun, sa fie sanatosi! Eu le pot pune la dispozitie o lista lunga de unde sa extraga, pe alese, poeti care ar fi fost mai indreptatiti sa fie distinsi intr-o zi in care se omagiaza poezia. Gazdele au fost insa generoase. Chiar daca cu chiu cu vai, cu voturi "la mustata" ale consilierilor locali, respectandu-se o cutuma, castigator