Dincolo de voinţa şi motivaţia fiecăruia, există un motiv biologic care determină fumătorii să renunţe mai greu la ţigară: dependenţa de nicotină.
Dincolo de voinţa şi motivaţia fiecăruia, există un motiv biologic care determină fumătorii să renunţe mai greu la ţigară: dependenţa de nicotină. Gradul de dependenţă variază de la individ la individ, ca şi reacţiile care apar la oprirea aportului de nicotină. “Interesant este că femeile, deşi încep să fumeze mai târziu decât bărbaţii, dezvoltă un grad de dependenţă mai mare şi renunţă cu mare dificultate la acest obicei”, ne spune dr Magdalena Ciobanu, coordonatorul Centrului de consiliere pentru renunţarea la fumat, din cadrul Institutului de Pneumologie “Marius Nasta” din Bucureşti. Sevrajul nicotinic este trecător. Manifestările au un punct culminant după 48-72 de ore fără nicotină, pentru ca apoi să scadă treptat în trei sau patru săptămâni. “Fiind un drog în adevăratul sens al cuvântului, tutunul perturbă funcţionarea creierului, generând o dependenţă atât fizică, cât şi psihică”, explică dr Magdalena Ciobanu.
Exagerare
După ce am renunţat la fumat, putem experimenta diverse senzaţii, unele de natură psihică, altele fizice. Fumătorii au tendinţa de a exagera gravitatea acestor simptome specifice sevrajului şi de a minimaliza beneficiile. Nevoia acută de a fuma este simptomul tipic sevrajului nicotinic şi cel mai des întâlnit. “Îmi cere organismul”, spun cei care renunţă la fumat. Trăirea lor este reală şi este cauzată de scăderea concentraţiei de nicotină din sânge. Din fericire, aceste episoade sunt de scurtă durată (1-3 minute), însă pot surveni chiar şi la câteva luni după ce aţi renunţat la fumat. “Intensitatea acestei senzaţii depinde, fireşte, de gradul de dependenţă nicotinică, dar şi de factori de ordin psihic, precum toleranţa la stres şi durere, dependenţa de gest, contextul