Oricum, Carla Bruni nu prea ar dori să renunţe la cetăţenia italiană, cu care se mândreşte

Între timp, pozează goală pentru reviste

Problemele la Palatul Elysée au început deja să apară. Prima şi poate cea mai stringentă problemă ce trebuie rezolvată – cetăţenia proaspetei soţii a preşedintelui, Carla Bruni. Pentru că, oricât ar părea de ciudat, Prima Doamnă nu are cetăţenie franceză. Pentru a calma curiozitatea presei franceze, secretarul general de la Palatul Elysée şi mâna dreaptă a lui Sarkozy, Claude Guéant, a comis o mare imprudenţă. El le-a explicat jurnaliştilor că doamna Carla Bruni-Tedeschi-Sarkozy „va obţine cetăţenia franceză în mod automat, după căsătoria cu Nicolas Sarkozy”. Totuşi, legea spune altceva. Textele ce pot fi consultate – culmea! – chiar pe portalul administraţiei franceze precizează că „mariajul nu are efect automat asupra naţionalităţii”. Negru pe alb. Inducere în eroare deliberată sau necunoaştere a realităţilor franceze, nimeni nu poate spune.

Prin urmare, Carla trebuie să urmeze, ca orice persoană ce se căsătoreşte cu un francez şi doreşte să devină cetăţean al Franţei, nişte paşi foarte clari. Potrivit legislaţiei în vigoare, Carla ar trebui să aştepte „patru ani, de la oficializarea căsătoriei, pentru a dobândi cetăţenia, cu condiţia ca şi după aceşti patru ani cei doi soţi să mai fie împreună – afectiv şi material”. În plus, ea trebuie să fi locuit cel puţin trei ani neîntrerupţi în Franţa şi să declare, pe proprie răspundere, că doreşte să devină cetăţean francez.

Nici o urmă deci, comentează ironic presa franceză, de această ciudată categorie a „unei personalităţi franceze” care i-ar permite cuiva, potrivit lui Claude Guéant, să „devină automat francez”, prin căsătorie...Paradoxul face ca aceste legi care înnăspresc condiţiile de acordare a cetăţeniei să fie în mare parte capodopera lui...Nicolas Sar