Mărturisirile lui Mihai Bisericanu la cei 46 de ani pe care îi împlineşte astăzi...
“Consumul pe scenă doare...”
Mărturisirile lui Mihai Bisericanu la cei 46 de ani pe care îi împlineşte astăzi...
“Iar o aniversare! Adică a mai trecut un an. Bun, rău, el totuşi a trecut. A devenit amintire. Plăcută? Desigur! Cu mici excepţii, care nu te fac decât să preţuieşti şi mai mult părţile bune. De ce plăcută? Am ajuns la Festivalul de Muzică Academică din Sighişoara. De care nici nu ştiam. Şi am invitat o televiziune. Care a refuzat pe motiv că va urma Festivalul Enescu şi sunt în pregătiri. Cu o lună înainte. Aşa că nimeni nu ştie de acel festival decât studenţii din Elveţia, Franţa, Germania şi Austria, care au participat cu bucurie la diverse workshop-uri. Şi cei care le-au susţinut, în majoritate muzicieni de origine română. Şi poate tocmai de asta refuzul... (secvenţă pe youtube, căutare cu Bisericanu). Eu m-am simţit fabulos într-un duet din Rossini. Aşa că mă aniversez!
Şi, cum nu-mi place prea mult să vorbesc despre mine, voi lăsa internetul să se ocupe de asta. www.bisericanu.net spune destule despre. Pe scenă am urcat din prima clasă la examenele din Liceul de Muzică. Aşa că m-am obişnuit. Şi mă simt ca acasă. Adică foarte bine. Şi, după ce am cântat câţiva ani
într-o formaţie interzisă ulterior şi declarată ca trupă pronazistă (tot youtube), m-am refugiat în teatru. Unde sunt şi acum. Deci, aniversez.
Roluri dorite? Da, probabil că toţi dorim aşa ceva. Mai ales politicienii! Acolo miza costă! Dar şi răsplăteşte! Uneori (mai mereu) exagerat. La noi e mai simplu. Costă totul! Consumul pe scenă doare. Când te aştepţi mai puţin. Dar să revin la acest moment: aniversez!
Muzica. Frumoasă invenţie! Are şi sublimul rostul lui. Ca şi ezotericul. De multe ori ca actor am trăit mai bine din muzică. Şi invers. Şi p
