- Cultural - nr. 24 / 5 Februarie, 2008 O lumina ametitoare ne-a trezit in dimineata aceea, pe marginea lacului, intepandu-ne cu mii de ace pleoapele, o lumina alba si rece, creandu-se imediat senzatia de proaspat si curat. Barcile si micile corabioare capatasera contururi opulente, din galben-aramiul lor mai tresarea ici-colo o umbra ca o spranceana imensa pe fruntea lacului. Dincolo pe mal, se vedeau ferestrele restaurantului cochet, cu tocuri late, vopsite in verde, iar inauntru mirosul inmiresmat al aluatului, cu rotunjimi pufoase, numit ,,scutecele lui ISUS." Pentru 16 dolari de persoana ni s-a servit la masa ,,pestele Sf. PETRU," un peste mare, asemanator cu crapul, dar plin de oase mari. Carnea pestelui, delicioasa. Langa el, vreo sapte feluri de salate, sosuri picante si lipii pe saturate. In restaurant, un fel de hol larg, cu multe scaune si mese rotunde, joase. Parchetul lucios, galben, era acoperit de un covor mare, inflorat. Ferestrele inalte, se uneau pe suprafata unui perete intreg. Dincolo de ele se afla o terasa, plina cu turisti americani. Spre iesire un bar cu toate sortimentele de vin, printre care si cateva romanesti... In acest local, in tara Domnului ISUS, eu contabilizam sentimentele, si asimilam totul ca pe un mare miracol, ca pe o mare fericire... Extrem de bucuroasa, sotia, inveselita dintr-o data, se arunca in bratele mele, plangand si rostind juraminte fierbinti. Ochii ei incepeau, din nou, sa traiasca dureroasa sfasiere interioara, prin ei se risipea in acel spatiu materia densa a tuturor trairilor de pana atunci, de parca acea scadere de gravitatie ar fi tins sa-i absoarba amintirile, placerile si bucuriile, tot ce se adunase intr-o calma suprapunere in viata ei de pana atunci. Fericirea noastra devenise tot mai adanca, atotstapanitoare, ca insasi plutirea ei. Dupa un timp, restaurantul disparuse, iar noi ne aflam intr-o corabie in mijl