Dupa 20 de ani pe scenele muzicale, liderul Holografilor s-a dedulcit la familie si copii
"Mi s-au ingradit libertatile"
- Desi se spune ca "oamenii sunt sub vremi", biete jucarii in mana destinului, in ce te priveste, regula asta pare sa functioneze pe dos. Esti un artist afirmat, cu un statut profesional de exceptie, ferit de perturbarile si cutremurele tranzitiei. Cum se vede viitorul cand esti in varf? Anul 2008 e deja un pariu castigat sau exista si o doza de teama in el?
- Situatia nu e asa de roz precum pare! Viata nu mi-a permis sa ma relaxez prea tare. E un paradox: si eu, si formatia Holograf, de 20 si ceva de ani incoace, suntem pusi mereu in situatia de a lua totul de la capat. Dintr-un anumit punct de vedere, e frumos. Fiindca exercitiul asta te tine activ si-ti pastreaza mintea treaza. Pe de alta parte, am ajuns si noi la o varsta, cand am vrea sa ne mai linistim. Or, sistemul inca nu ne permite aceasta ridicare a piciorului de pe pedala de acceleratie. Totusi, gandindu-ma la viitor, "teama" mi se pare un cuvant prea greu. Nu e chiar teama. E poate prudenta... Ca orice artist nemultumit, iti pui intrebarea: "Bun, si-acum, dupa ce-am terminat cu proiectul asta, ce fac in continuare?". In postura asta suntem si noi, Holograful, acum. Ca, uite, sunt aproape doi ani de cand am incheiat proiectul precedentului album, "Taina". Pana la urma, intrebarea asta constanta e unul dintre "secretele" faptului ca am ramas impreuna si ca inca mai facem muzica. De-a lungul anilor, genurile muzicale s-au schimbat, au aparut noi si noi "protagonisti", compozitori tineri... Si noi a trebuit sa le tinem piept tuturor. In ceea ce ma priveste pe mine, resimt o stare de febrilitate si pentru ca am trei copii acasa si e normal ca-mi fac probleme. Un copil inseamna o responsabilitate, daramite trei! Acum, Alex e deja in clasa a III-a, cel mijloci
