Cer senin, soare cu dinti si, vorba cintecului, mare albastra. Plaja pustie, nisip inghetat, valuri care se sparg lenes de tarm. Un ciine fuge speriat de apa rece ca gheata. Cam asa arata plaja din Vama Veche pe 2 februarie. Mai ca nu recunosti plaja. Prea putine alge, gunoaie aproape lipsa - ca doar românii nu nu erau fraieri sa curete gunoiul pe care l-au lasat de Revelion - tipenie de circiuma deschisa, scrie blogul Subiectiv.ro.

Imaginea Vamii pustii e ciudata. Pe de o parte, seamana cu diminetile de vara din timpul saptaminii, cind satul nu devine cartier de Bucuresti. Pe de alta parte, pare o imagine rupta dintr-un western, cu un orasel parasit din cauza tilharilor, in care bate vintul, iar ciinii ramasi in urma oamenilor fugiti sint stapinii teritoriului.

Am ajuns pe 1 februarie, seara. Ne-am cazat la Casa Nicoleta, penultima casa pe dreapta, pe drumul de vizavi de cel ce duce spre mare. Nimeni n-ar fi fost atit de ametit incit sa plece cu cortul in miezul iernii.

Ciinii, stapinii pustiului

La opt jumate seara, ne-a cuprins nerabdarea: hai sa vedem marea! Gazda ne anuntase ca ar trebui sa avem grija, sint foarte multi ciini lasati liberi. Am spus ca omul si am facut ca noi. Am intilnit vreo doua haite, bolovanii au zburat care-ncotro, un ciine a alergat schelalaind si inca unul dupa el, de frica.

Drumul spre plaja a fost mai greu, pentru ca la intoarcere nu am mai vazut decit o singura potaie care se tinea dupa noi la distanta, sa tot fi fost vreo suta de metri. in schimb, n-am scapat de latratul prelung al fiecarui ciine din sat si de aspectul de oras bintuit din Vestul salbatic.

Daca vara e luminat din toate partile, de la toate circiumile, iarna, singura lumina vine de la becurile chioare de pe stilpi. Cind ajungi pe linga terasa, la Ovidiu, lumina e deja redusa la sfert, iar cind pui piciorul pe ultima