Curtea Constitutionala s-a metamorfozat kafkian dintr-un arbitru, neutru prin definitie, in jucator. Lupta pentru controlul puterii dintre ramurile Executivului, precum si dintre presedinte si Parlament, via partide, a dat acestei institutii debile un rol decisiv de care nu a intarziat sa profite. Confuzia creata de celelalte institutii politice le-a dat membrilor Curtii Constitutionale, ascunsi tactic in spatele articolelor de lege, forta de a trece dincolo de limitele, dar mai ales spiritul Constitutiei. In articolul 1, dupa modificarile din 2003, Constitutia prevede ca "Romania este stat de drept, democratic si social in care (…) spiritul traditiilor democratice ale poporului roman si idealurilor Revolutiei din decembrie 1989 (…) sunt garantate". Or, tocmai aceasta mostenire este anulata de Decizia 51 din 31 ianuarie 2008 prin care CNSAS a devenit neconstitutional.
Ceea ce nu au vrut sau nu au putut sa inteleaga cei care vremelnic ocupa un loc atat de important e ca o Constitutie nu se poate reduce doar la o lege, fie ea si "fundamentala". Nu la asa ceva se referea Montesquieu cand isi manifesta admiratia fata de "Constitutia" Angliei. Caci Anglia nu are o constitutie scrisa. Mai mult decat un text, "constitutia" reprezinta modul in care poporul se constituie in putere. In acest sens, Curtea Constitutionala ar trebui sa vegheze ca puterea poporului sa fie respectata.
Inainte de a deveni un set de reguli relativ stabil, Constitutia se dezbate si, mai ales, se disputa. Tocmai de aceea ea nu poate fi definitiva, ci se modifica permanent. Nici maniera de alegere a celei mai bune forme de guvernare, nici controversele privind stabilirea unei Constitutii nu sunt activitati politice in spiritul restrictiv al termenului. Intreg procesul este unul in care interesul general prevaleaza in raport cu interesele individuale sau de grup.
Plecand d
