Pe o piaţă nereglementată şi în plină criză de forţă de muncă, angajarea unei persoane care să aibă grijă de copilul tău atunci când eşti la serviciu se dovedeşte o adevărată aventură. „M-am întâlnit, anul trecut, în noiembrie, cu mai multe potenţiale bone pentru fiul meu de un an“, povesteşte bucureşteanca Dana Tudor. Candidatele fuseseră trimise de o agenţie de plasare, însă, de la bun început, erau semne că lucrurile nu aveau să meargă pre

Pe o piaţă nereglementată şi în plină criză de forţă de muncă, angajarea unei persoane care să aibă grijă de copilul tău atunci când eşti la serviciu se dovedeşte o adevărată aventură.

„M-am întâlnit, anul trecut, în noiembrie, cu mai multe potenţiale bone pentru fiul meu de un an“, povesteşte bucureşteanca Dana Tudor. Candidatele fuseseră trimise de o agenţie de plasare, însă, de la bun început, erau semne că lucrurile nu aveau să meargă prea bine. „În primul rând, nu au luat în seamă ce le-am cerut. Păreau că trimit pur şi simplu ce aveau ei disponibil, fără a ţine cont de criteriile clientului. De exemplu, am specificat că vreau o bonă nefumătoare şi am intervievat o fumătoare sau a trebuit să refuz delicat o candidată căreia îi lipseau mai mulţi dinţi din faţă, deşi precizasem că-mi doresc o baby-sittter cu aspect fizic îngrijit“, dezvăluie ea. Din tablou nu a lipsit nici bona agramată, care vorbea cu dezacorduri, şi nici cea care nu ştia să spele biberoanele.

Dincolo de lipsa de profesionalism a agenţiei, nici candidatele nu păreau că înţeleg foarte bine ce presupune munca lor şi nu s-au arătat dispuse la concesii sau eforturi. „Una dintre ele avea nişte unghii foarte lungi şi, când i-am cerut să şi le scurteze, a refuzat categoric, iar alta pur şi simplu nu a vrut să-l scoată pe bebeluş în parc“, îşi aminteşte Dana Tudor.

@N