Prin anii 7o � 75, una dintre teoriile pedagogice era formulată cam aşa: "educarea de timpuriu a utilizării efortului". Cum nici o teorie nu e nouă, nici aceasta nu era o noutate, dar " �i venise vremea". Şi s-a trecut la treabă, fiecare după cum a �nţeles, după c�t a �nţeles şi după c�tă ideologie de moment avea. Unii s-au pus pe treabă " serioasă". Au supra�ncărcat manualele şi de aici n-a mai fost dec�t un pas p�nă la supra�ncărcarea elevilor. A �nceput efectul de dopaj de la clasele mici, copilăria nu mai era copilărie, devenise o etapă de teroare cu probleme sofisticate, cu �nvăţatul pe de rost a unor comentarii kilometrice, iae elevul nu mai avea timp să g�ndească (uneori nici chiar �nvăţătorul sau profesorul). Cei care au �nţeles adevărata menire a teoriei amintite erau puţini. Au fost �năbuşiţi, astfel că această idee se află şi astăzi �ntr-un stadiu insuficient de valorificare. Teoria amintită ar trebui să aibă ca principal scop pe următorul: SĂ-I �NVEŢI PE ELEVI CUM SĂ �NVEŢE. Dar " a �nvăţa pe altul cum să �nveţe �nseamnă a şti tu �nsuţi mai �nt�i" ( Ioan Neacşu ). C�ţi �nvăţători, profesori de gimnaziu sau de liceu sunt preocupaţi, pe temeiuri logico-ştiinţifice, să demonstreze şi să-i �nveţe pe elevii lor cum să-şi dirijeze potenţialul motivaţional �n direcţiile cele mai fertile? Foarte puţini, iar cei car nu pot apelează la supra�ncărcare. Prezint acest aspect acum, c�nd ne aflăm spre sf�rşitul anului şcolar şi �ncep recapitulările. Se dă elevilor mult, mult�mult de tocit, dar nu ţinem cont de calitatea solicitărilor, de capacitatea de muncă a elevilor, de motivaţia activităţii de �nvăţare, dar mai ales de transferul la situaţii noi a tot ce a dob�ndit elevul �ntr-o perioadă determinată. Mult, mult�mult de tocit �nseamnă a memoriza. A memoriza �nseamnă a nu g�ndi.

Autori: Georgică MANOLE

Prin anii 7o � 75, una dintre teoriile pedagog