Unii se plang ca literatura de sertar care ar fi trebuit sa apara dupa 1989 lipseste cu desavarsire si ca n-am avea, oricum, romane oneste, curatate ideologic, despre comunism. Ca acele titluri aparute dupa 1989, scrise de scriitori mai tineri, ar fi exceptia, si nu regula. Le dau, in mare, dreptate in privinta literaturii de sertar, insa a doua presupunere e falsa. Doua contraexemple: „Nesfarsitele primejdii”, de Mircea Horia Simionescu si „Amantul Colivaresei”, de Radu Aldulescu.

Comunismul din avion

Ce retine cititorul despre comunism, dupa ce trece prin cele doua romane. Oamenii se impart in doua categorii: parvenitii si marginalii, pupincuristii si autenticii. Parvenitii au invatat se adapteze, vorbesc limba de lemn a epocii, iau cuvantul in sedinte, plaseaza spagi si urca, pe branci, ierarhia. Au masina la scara si fac excursii in strainatate. Marginalii sunt reticenti si adanc ingretosati.

Cei norocosi fug in strainatate (in America puterda si capitalista), ghinionistii se plimba de colo-incolo, fara nici un rost, ajung vagabonzi sau viseaza toata ziua cu ochii deschisi. Vagabonzii au farmec si prin patul lor trec o multime de femei. Tara e un dezastru cosmetizat, metoda de supravietuire e jaful organizat, construirea comunismului o fac soldatii in termen si detinutii, de armata nu scapa nimeni, intreaga ierarhie sociala se reduce la diferenta dintre un frigider plin si unul gol, dintre o haina cu gauri si una fara gauri.

Societatea e plina de tovarasi si de ingineri, de muncitori si de racani, intelectualii stau ascunsi sub covor. Tragedia nu-i opreste nici pe figuranti, nici pe protagonisti sa rada, cante si danseze, iar originile sanatoase nu-i opresc sa fie spirituali, destepti si degajati.

Simonescu vs Aldulescu, halat vs costum

Greu sa gasesti exemple mai diferite si prozatori mai diferit