Cătălin Crişan, o personalitate complexă, un artist cu experienţă, un om deosebit, împlineşte astăzi 40 de ani. “Nu-mi duşmănesc firele albe. Aşa sunt de când mă ştiu. Le-aş duşmăni dacă ar începe să cadă”,mărturiseşte interpretul. Cătălin Crişan, o personalitate complexă, un artist cu experienţă, un om deosebit, împlineşte astăzi 40 de ani.
“Cred în tot ceea ce rămâne în timp şi peste timp. Cred că melodia cu melodie va dăinui. Orice om are suflet şi de aceea se scrie şi se cântă... pentru el! Anii au trecut peste mine ca peste orice om. Cu bucurii şi necazuri. Au fost mai multe bucurii şi simt că n-am trăit degeaba: doi copii şi trei şlagăre până acum. Sunt orgolios, stăpân pe ceea ce ştiu, prietenos, cu încredere în oameni, supărat pe prostie, incultură, lipsă de caracter. Fericit şi bun tătic, încrezător că, o dată şi-o dată, valorile reale se vor aşeza acolo unde le este locul, indiferent de domeniu.
Ce mă inspiră atunci când compun? Viaţa... ceea ce îmi povestesc oamenii, ceea ce văd fără ca ei să ştie că văd. Atunci când compun mă gândesc la cel sau la cea care îl va cânta. Pentru mine este prima regulă. Versul care-l caracterizează cel mai bine pe Cătălin Crişan? Dă-mi Doamne aripi/ Ca să merg mai departe/ Să-mi duc balada/ Până la sfârşit. Fredonez prin casă ce aud de la fetiţa mea, Daria. Ea vine de la şcoală şi îmi cântă ceea ce a învăţat, iar mie, fără să vreau, îmi rămâne în cap.
Momentul decisiv al destinului meu din punct de vedere muzical... Mamaia 1987, am cântat «Vorbeşte marea». A fost primul meu spectacol în postura de interpret de muzică uşoară, prima melodie, primul şlagăr.
Mă felicit pentru că am rămas consecvent cu ceea ce cânt şi ceea ce-mi place, mă felicit pentru familia mea şi pentru că suntem în stare să trăim o viaţă decentă. Îmi reproşez că nu sunt un tip diplomat că nu pot să-mi înclin coloana vert
