Un milion de euro la sector şi două-trei la Capitală, atât se estimează că va costa campania electorală de la vară. Candidatul contribuie cu 30%. Sursa: Răzvan VălcăneanţuSursa: Octavian CocoloşSursa: Răzvan Vălcăneanţu

1 /.

Să fie charismatic, harnic, să nu se gândească la ciolan şi, mai ales, să întrunească cele mai multe intenţ ii de vot în sondaje. Sunt calităţ ile esenţiale ale candidatului la primărie. Pentru „zestrea“ asta, partidele sunt gata să cheltuiască, oficial, sume ce ajung la câteva sute de mii de euro pentru alegerea unui primar de sector şi un milion de euro pentru fotoliul de la Capitală. Neoficial, sumele ce includ banii negri de campanie pot ajunge la cel puţin un milion de euro pentru un sector şi două-trei milioane de euro la Capitală. Contribuţ ia candidatului, deşi interzisă de lege, se învârte în jurul a 30%, indiferent de postul vânat.

Miză mare, cheltuieli „mici“

Câştigarea Capitalei este o miză mare pentru orice partid. Importanţa mizei şi specificul vieţii în cel mai mare oraş al ţării sporesc costurile campaniei electorale la cote de neimaginat în alte oraşe. Analiştii politici recunosc că votul costă mai puţin în provincie faţă de preţul pe care trebuie să-l plăteşti ca să-i câştigi pe bucureşteni, dar, dacă judecăm fie şi numai după bugetul Capitalei, merită să cheltuieşti câteva milioane de euro în campanie ca să ajungi să învârţi, cum vrei tu, bugete de câteva miliarde de euro anual. Ca să nu mai punem la socoteală că, de la Capitală, poţi să ajungi, cândva, chiar la Cotroceni.

Că preţul plătit, ca să devii „tătucul“ Bucureştilor, e mare nu neagă nici politicienii. Însă ei se feresc să declare pe faţă sumele pe care le pun la bătaie ca să-şi vadă candidatul învingător. Două sunt motivele, spune Adrian Moraru, de la Institutul pentru Politici Publice (IPP): „Pudoarea şi birocra