Un pliculeţ cu pudră de curry. Un condiment devenit aproape banal în bucătăriile noastre. Presărăm un pic şi peste carnea de pui, dar şi peste cea de porc. Aromăm cu el tocăniţele, garniturile de legume, sosurile sau salatele calde. Un gust care ne-a intrat deja în obişnuinţă.s Un pliculeţ cu pudră de curry. Un condiment devenit aproape banal în bucătăriile noastre. Presărăm un pic şi peste carnea de pui, dar şi peste cea de porc. Aromăm cu el tocăniţele, garniturile de legume, sosurile sau salatele calde. Un gust care ne-a intrat deja în obişnuinţă. În definitiv, am putea spune că pudra de curry este pudră de curry şi nimic mai mult. Total greşit.
În India, fiecare cutiuţă cu curry sau fiecare pliculeţ va avea alt gust. Într-un fel se prepară în Nord şi în altfel în Sud. Mai mult, chiar în bucătăriile de pe aceeaşi stradă, ea nu va avea acelaşi gust. Fiecare fată primeşte secretul preparării ei de la mama sa şi îl va transmite, la rândul ei, în aceeaşi formă. De ce atâtea diferenţe? Pentru a obţine pudra de curry nu se foloseşte o singură plantă, ci un amalgam de condimente care creează mereu şi mereu arome noi. De regulă se folosesc coriandru, şofran (care îi şi dă frumoasa culoare galbenă), chimion şi schinduf. Cu toate acestea, există reţete care folosesc ghimbir, usturoi, seminţe de fenicul, scorţişoară, cuişoare, seminţe de muştar, cardamom verde, nucşoară sau boabe de piper.
Standardizare
Pudra de curry care se folosesşte acum în Europa va avea mereu acelaşi gust. De “vină” sunt britanicii care au adus cu ei în Europa din India o reţetă simplificată, obţinută din plante deja uscate. Aceasta era singura modalitate eficientă prin care britanicii s-au putut bucura şi pe “bătrânul continent” de savoarea aparte a unui preparat înnobilat cu un praf de curry. Imediat după cel de-al doilea război mondial, o dată cu sosirea imigranţilor