- Diverse - nr. 25 / 6 Februarie, 2008 Informatori, colaborationisti si spioni au existat din toate timpurile si vor continua sa existe, caci despre armonie sociala desavarsita si intre natiuni nu e de crezut ca se va putea vorbi vreodata. La noi, de o categorie dintre turnatorii de ieri se ocupa CNSAS. Acesta ii cerceteaza indeosebi pe aceia care, intr-un fel sau altul, au barat ascensiunea unora, ori le-au stirbit drepturile materiale. Pe acestia ii "purica" in fel si forma. Nu se poate sa nu fie vinovati. Cercetarile trebuie sa fie minutioase, pentru ca unele ticalosii ar putea fi foarte bine ascunse. Cand e vorba de interesele statului, nu se cauta vini sau nu se gasesc. Drumul unei asemenea categorii de informatori nu trebuie barat. Dimpotriva, trebuie asternut cu flori si puternic iluminat. Aceasta o vedem cu fiecare zi, numai ca asemenea persoane se afla sub protectia lui Zeus, cu resedinta intre cer si Olimp. Informatori, unii ticalosi, au existat si alaltaieri, numai ca despre acestia nici gand sa se vorbeasca. Nu ma lasa constiinta sa nu zic ceva despre unul dintre ei. In iarna anului 1939 eram elev la scoala primara si aveam o colega ce venea la scoala de la vreo trei km departare de sat. Parintii ei erau birisi la un om cu stare. Acesta locuia in sat, dar avea acolo o casuta si un grajd in care tinea 4 boi, vacile sterpe si tineretul bovin. Duminica dupa-amiaza, tatal colegei venea in sat, pentru a lua porunci de la stapan si vesti de la cei cativa care purtau ziare saptamanale sau erau "oameni umblati", caci radiouri nu aveau decat preotul si invatatorul. S-a intamplat atunci ca a venit pe acasa un domn, un satean care a plecat la Bucuresti cu "suluari" si cu clop de paie, ca multi altii, iar acum s-a intors cu nadragi si cu clop de par. Nefiind un alt loc de intalnire, oamenii se adunau la fagadau, unde unii beau, iar altii se uitau si ascultau. Domnul