Omerta sau legea tacerii se instaleaza oficial in Romania, desi functiona si pana acum in subsolurile politice si administrative ale tarii. Amputarea "constitutionala" a CNSAS si ordonanta de urgenta data ieri de Cabinetul Tariceanu, prin care aceasta institutie nu se va mai atinge probabil de ofiterii Securitatii comuniste sau de demnitarii colaborationisti, legalizeaza omerta, generalizand-o ca formula de lucru institutionala. Tacerea transpartinica pe care si-au impus-o politicienii pentru a-si proteja reciproc interesele, tacerea pe care o pastreaza conducatorii vremelnici ai ministerelor, acoperind neregulile predecesorilor lor, tacerea pe care o va impune Parlamentul care are deja o lege de rezerva pentru CNSAS, facuta de aripa dura a PSD se inscrie in logica traditionala a sistemului ce sustine in Romania puterea politica, indiferent de culoarea acesteia.

Bataliile electorale pe care le urmarim la televizor sunt adesea spectacole organizate intre parteneri de afaceri, care pe rand sunt la putere si in opozitie, asigurand in acest fel continuitatea prosperitatii comune, indiferent de rezultatele alegerilor. Lupta pentru electorat ramane, desigur, o miza importanta, dar, dincolo de dezbaterile ideologice si de marirea partidelor, interesul celor care fac jocurile mari este sa se apere de eventuale intemperii legale si sa conserve imaginea celor care formeaza coloana vertebrala a sistemului. Omerta autohtona inseamna tocmai tacerea impusa asupra actiunilor grupului politicienilor si oamenilor de afaceri prieteni, care reusesc de aproape 20 de ani sa pastreze secretul imbogatirii lor postdecembriste. Atunci cand au imprumutat omerta de la mafia siciliana, demnitarii autohtoni si clientela lor nu au preluat insa nici manierele acestora, nici codul onoarei, pe care romanii imburgheziti cu ajutorul politicii ar fi putut sa le adapteze mediului pasnic