Emilian Marcu Intr-o foita de pripas, care circula prin Iasi, in spatele careia s-au oplosit cativa avortoni de presa, au gasit de cuviinta sa se faca si ei remarcati, re-publicand, dupa o apriga si necesara triere, unele din versurile enconomiastice ale catorva scriitori, versuri publicate in vremurile pe care (o, sfanta naivitate) le credeam demult apuse. Dar ti-ai gasit. Gunoierii tot gunoieri raman si in vremuri de pace si in vremuri de razbel. Obisnuiti cu mirosurile pestilentiale din locurile sordide in care isi duc veacul, simt o placere nebuna sa-si miroase, din cand in cand, picioarele nespalate. Cand am auzit despre aceasta re-editare a unui text pe care l-am publicat in urma cu peste 20 de ani( si pe care nici nu l-am facut tainuit), am avut cel putin doua reactii. Prima, sa-i dau in judecata si sa le cer drepturi de autor.
Dar n-am facut-o, stiind ca in Romania anului de gratie 2008 legea fundamentala este faradelegea si ca ar trebui sa ma lupt cu ploaia, cu vantul sau cu alte fenomene ale naturii pana s-ar rezolva aceasta cauza. Si se prea poate ca gunoierii aceasta sa astepte. A doua reactie a fost de uimire. Iata, mi-am zis ca si dupa atata amar de vreme unul dintre cele mai tendentioase si, de ce sa nu recunosc, cele mai slabe texte ale mele a fost re-publicat. Ce bine ar fi de s-ar gasi binevoitori care sa-mi re-publice toate cele 23 de volume de poezie si de proza cu aceeasi generozitate. Sa ma supar pe acesti «binevoitori» sau sa le multumesc? Poate ca si una si alta. Dar chestiunea ar fi, de fapt, alta. De ce acesti insi carora le place sa se ascunda mereu, sub fustele naclaite ale anonimatului, cum o faceau si atunci unii vajnici anticomunisti de astazi, care scriau, de zor si pe-ntrecute, articole de fond si poezii sub diverse nume de imprumut, apeleaza la aceleasi trucuri vechi? De ce aplica politica soarecelui care, cocotat
