- Editorial - nr. 26 / 7 Februarie, 2008 Pe cat de timizi si fricosi erau romanii nostri in vremurile in care dictatura ii calca in picioare, fara sa cracneasca, de parca aveau sapte lacate la gura, pe atat de dezlantuiti la vorbe si galagiosi din cale-afara sunt astazi, cu o tenacitate pe care nimeni nu o mai poate stavili. Interesant lucru, romanii s-au obisnuit sa vorbeasca intre ei, vrute si nevrute, atat de mult si intr-un limbaj atat de prost colorat, incat nici nu dau bani pe spusele nimanui, dar nici n-au timp macar sa se asculte unii pe altii, darmite sa se mai si inteleaga despre ce este vorba. Ce mai incolo-incoace, Turnul Babilonului este, aici, la el acasa. Atmosfera generala din tara, dominata de atata trancaneala, seamana mult cu cea a unei menajerii in care toti latra, unul contra altuia, si cu aceasta isi ocupa fiecare zi. Atunci cand fluxul vorbelor este mare, nici productia lor nu poate fi de calitate, romanii debitand cu duiumul vorbe de claca, care n-au nici in clin nici in maneca cu gandul bun si fapta cinstita. Galceava si critica sterila par a fi formele cele mai des utilizate in colosala avalansa de vorbe goale si fara acoperire, pe care o starnim de atata vreme, zi de zi, si an de an, inflatie care merge foarte bine mana in mana cu cea care ne seaca buzunarele. Numai ca balacareala aceasta ,, en gros", din toate directiile si pe toate canalele de comunicatie, seamana mai mult cu o harmalaie generala si generalizata nestavilita, chiar daca i-am pune o eticheta draguta de ,,forma democratica de exprimare". Ea nu aduce absolut nimic bun daca nu este urmata, de fiecare data, si de o concluzie, de o judecata dreapta, transformata intr-un program eficient de actiune. Pentru ca degeaba urlam noi cat ne tin bojocii ca treburile nu merg bine in tara, si intr-adevar nu merg, cata vreme refuzam sa trecem la fapte serioase, punand fiecare umarul, dupa