Un realizator de emisiuni TV si redactor-sef al revistei VIP spunea deunazi despre anumite productii de pe micul ecran, tabloide, reviste etc., pe care multa lume le critica, dar le gusta in egala masura, ca sint pur si simplu „consumabile“. Consumabile nu in sensul ca sint de consumat sau pentru consum, ci de schimbat periodic. Le folosesti un anumit timp, in anumiti parametri, la serie, apoi le arunci si le schimbi cu altele identice.
Si cam asta ar fi, in principal, tendinta zilei. Ca totul sa fie transformat in consumabil. Vorbea cu detasare, asumindu-si el insusi, cu buna stiinta rolul de motor in acest mecanism. Desi chiar si asa, el insusi opera un fel de selectie partiala: pe anumite vedete nu le suporta si atunci le evita. Pe altele, de asemenea, dar nu are incotro pentru ca tin lumea in fata ecranului sau vind. Asta este!, ar fi singura concluzie.
Oricum, in general, lucurile grave nu prea mai sint grave. Oamenilor nu li se cer competente, ci doar sa-si dea cu parerea. A apara ceva de pe o pozitie si cu dreptul pe care ti-l legitimeaza aceasta pozitie pare pur si simplu lipsit de gravitate si isi pierde forta de a se implini. Tot ceea ce s-a intimplat in ultimele zile cu CNSAS-ul se pierde printre atitea alte mici scandalute. Nici nu se compara cu telenovela „Elodia“ care a ajuns la al n-lea episod. Consumabilele sint la putere.
Pe vremuri, dupa cum citeam si aflam de la ai mei si de la cei cu experienta, o institutie era o institutie. Avea putere, imagine, greutate, cum s-ar spune. Acum nici litera legii nu mai e chiar asa litera si nici Constitutia nu trebuie respectata decit pe alocuri. Poate sint si ele in seria de consumabile si unii dintre noi nu vrem sa acceptam si sa ne impacam cu noua situatie.
Ultima problema, inca nerezolvata, a presei – si pe asta am auzit-o de la un om cu greutate – era ca, daca Sarkozy vine in Ro