Senatorii au decis sa adopte initiativa PSD si PRM de micsorare a TVA pentru alimentele de baza. PD-L s-a abtinut, luand pilda referendumurilor esuate : o abtinere nu inseamna de fapt nimic, chestie care poate fi interpretata convenabil ulterior. Oricum, banuiesc deja modul “social-democrat” in care aceasta masura va fi prezentata de politicieni pe la troc-souri, dupa tipicul “cresterii pensiilor” : progres economic pe baza de vorbe; din dragoste profunda de popor, si printr-un efort exceptional de ridicare a mainilor senatoriale, au reusit sa scada pretul la alimentele de baza. Caci, doar de atat era nevoie. Si adevarul e ca exista in continuare popor pentru care “statul trebuie…” sa stabileasca preturi mici, sa plateasca facturi restante, sa faca rost de case faine si de slujbe bine platite etc. E destul popor, cumparand la pret redus populismul politic si de presa, care crede ca trebuie doar sa vrea “stapanirea” ca sa primeasca toate astea de-a gata, scrie Doc pe blogul sau.
De fapt, ironia e ca nici preturile la alimente nu o sa scada, pana la urma, citez dintr-un articol semnat de colegul Ionut: Un pret mai mic va conduce invariabil la o cerere mai mare. Iar o cerere mai mare conduce invariabil la un pret mai mare. Si astfel se face ca reducerea pretului datorata micsorarii TVA se va pierde in … regulile pietei, dupa o anumita perioada (nu prea lunga). Pe de alta parte Romania a devenit un importator serios de carne de porc, spre exemplu. Si atunci, datorita cererii crescute, lovim tocmai in ce ne doare mai mult in momentul de fata: deficitul de cont curent, caruia, in loc sa-i “indulcim” perspectivele, il imbracam in haine de doliu.
Dincolo de asta, in realitate reducerea pretului la alimente nu presupune doar efortul de-a ridica mainile si de-a da din gura al senatorilor, ci si o pierdere din buget care trebuie acoperita. Sa vedem de unde
