Gunoiul trage la gunoi. Intai o sticla uitata pe malul Begai, apoi un munte de peturi... Intai locul ferit de ochii lumii unde vreun trecator ametit isi face nevoile intr-o noapte, mai tarziu un focar de infectie, de care nimeni nu pare a avea curajul sa se apropie. Mai multe locuri din Timisoara, aflate in zone aglomerate, in parcuri sau pe malul Begai ar putea fi considerate focare de infectie. Sunt ocolite insa, tocmai de cei care ar trebui sa ia masuri in privinta lor.
Dintr-o fosta benzinarie din zona Pietei Badea Cartan nu a mai ramas aproape nimic. Statia a ajuns demult o ruina, din ea ramanand doar peretii de beton si cadrul metalic ruginit ce compunea pompa de unde se facea alimentarea cu combustibil. In schimb a ramas in picioare fostul WC, "protejat" doar de o usa mereu deschisa, care permite mirosurilor pestilentiale sa se propage pe o raza de cativa zeci de metri. In ciuda acestei mizerii, fosta benzinarie este locuita. In unele nopti, peste cele cateva zdrente pamantii de atata mizerie, printre sticlute si pungi cu aurolac, printre gunoaie si o saltea unsuroasa ce tine loc de pat, cativa boschetari isi gasesc refugiul.
O situatie asemanatoare o regasim si in Parcul Copiilor. Si acolo, printre obiectele "de patrimoniu" ale parcului – baruri si chioscuri ale caror geamuri au fost sparte demult, banci smulse, cosuri de gunoi rasturnate si un tunel al groazei devenit, intre timp, locuinta pentru alti oameni ai strazii – la mare cinste a ramas WC-ul dezafectat. Pana in prezent, nimeni nu a oprit apa din rezervoarele fostei toalete, ce inunda mizeria adunata acolo si, in plus, curge pe "pierderile" suportate, mai mult ca sigur, din buzunarele timisorenilor. Desi in spatele unei usi incuiate a WC-ului nu se putea ascunde nimic spectaculos, nici aceasta n-a rezistat vandalismelor. I-a fost smulsa jumatatea de jos. Cealalta jumatate sta larg desc
